Poveștile locurilor spun că atunci când răsărea soarele de dincolo de Dunăre, în perioada de glorie a orașului, Brăila iriza în galbenul spicelor din Bărăgan și aurul florii-soarelui, pentru că majoritatea clădirilor din orașul vechi aveau pe fațade și culoarea galbenă. Și ce ar putea fi mai potrivit, în această zi a pietrei de temelie...
Aducând în actualitate tradiția pescuitului în zona Brăilei, care ar putea fi visul pescarului local? Poate ceva transformat dintr-o capcană pentru vise într-o capcană pentru pești? Credem că orice pescar visează să prindă o grămadă de pești. Și, dacă se poate, cât mai mulți deodată!
Brăila are un simbol al timpului său, al trecerii prin vremuri, al păstrării sentimentului de apartenență la istoria și tradițiile urbei. Acest simbol a fost prezentat astăzi, cu toată povestea lui și apoi ne-am gândit că simbolurile trebuie să treacă dincolo de realitate și să se așeze în suflete. Așa că l-am transformat în artă.
Zmeie colorate Împreună cu copiii de la Fundația Surorile Clarise am vorbit despre ce înseamnă copilăria la malul Dunării și care sunt jocurile pe care le iubesc cel mai mult. Apoi am creat împreună zmeie, gânduri colorate care zboară deasupra locurilor de joacă, amintindu-ne, dacă mai era nevoie, că bucuria copilăriei este aceeași, oriunde ai purta-o...
Vernisajul expoziției „Memoria Dunării” aparținând elevilor clasei a XI-a B a Liceului de Arte „Hariclea Darclée” din Brăila, sub îndrumarea profesorilor Alexandra Ioana Dinu, Ioana Grigore și Lucian Constantin. Tinerii artiști au reimaginat sufletul apelor, poveștile Dunării, stăpânii undelor, liniștea locurilor și bucuria vecinătății fluviului. Au zâmbit grafic și au făcut să plutească gânduri pictate...
Floarea-soarelui La sfârşit de secol XIX, început de secol XX, când ţara noastră era al treilea exportator de cereale al lumii, după Rusia şi SUA, Brăila, graţie solului mănos şi portului de la Dunăre, prin care culturile din Bărăgan erau expediate în lumea largă, a avut o mare contribuție la bunăstarea ţării, fiind considerată grânarul...
Chitară Dacă Brăila ar cânta în română, în aromână și în greacă atunci ar putea să o facă doar cu o singură voce, a unuia dintre cei mai iubiți fii ai ei: Nicu Alifantis.
Am reimaginat sufletul apelor: peștele. Pentru că trecerea în istorie a locurilor s-a făcut și prin pescuit, prin darul pe care Dunărea l-a făcut celor ce au ales să se stabilească aici și pe care trebuie să reînvățăm să îl respectăm ca pe un parteneriat cu natura și nu ca pe un drept infinit.
Noduri marinărești Am decis să redescoperim una dintre meseriile cele mai vechi ale orașului-port în care trăim: marinăria. Pentru că navele, echipajele și tradițiile lor se află nu numai pe apele Dunării ci și în ADN-ul Brăilei. Și mai există și fascinația nodurilor marinărești: jumătate de nod, nodul opt, nodul trei cazici, nodul pătrat, nodul...
Caloianul aparține numai culturii de pe Valea Dunării inferioare care s-a extins înspre văile tuturor râurilor din sudul Carpaților cu precădere în zona unde au fost centrele regatelor getice Caloianul (în greacă kalos = „bun” și Iani = „Ioan”), este o datină însoțită de cântec, care sărbătorea la origine mitul zeului naturii (simbol al vegetației care moare și învie). Caloianul a fost un ritual de...
