Vrabia, pițigoiul, stăncuța, cioara, coțofana, guguștiucul, cinteza, ciocănitoarea sunt păsările acestui loc și rămân permanent petrecându-și cu privirea suratele ce zboară spre țările calde… De ce oare?

Poate că, pur și simplu, nu vor să plece. Poate s-au îndrăgostit de spațiul deschis al Bărăganului, de șoaptele Dunării, de bălțile pline de poveștile sălciilor. Poate s-au gândit ce trist va deveni totul fără ciripitul lor, fără săgetarea penajului pe pânza cerului de toamnă, fără decorarea vie a copacilor golași.

Poate că sufletul lor face parte dintr-un puzzle imens al locurilor și nu vor să-l strice, alterându-i emoțiile colorate. Așa că rămân… cu bune, cu rele…prin frig și vânturi, încântându-ne simțurile și amintindu-ne permanent că viața este un zbor prin toate anotimpurile, pe care trebuie să-l prețuim.